Costel Zăgan redus la esență.
Toamna vine de sus.
Costel Zăgan
Curaj: citiți, nu moare nimeni dintr-o poezie!
Chiar dacă nu-l aude nimeni, cuvântul tot își atinge ținta!
Scriu, cu timpul dat la maximum!
Totu-i varză!
După Dumnezeu, exist și eu!
Munca: o benevolă pierdere de energie, pentru unii; pentru alții: doar o pierdere de timp!
Nimeni nu-ți cunoaște limitele: nici măcar tu!
Pe unele cărți le citești din zbor, altele te fură în adâncuri. Aceeași lumină te ține pe pământ.
Ca și Diogene, în zadar, caut un om!
Poezia, moară de vânt sub acoperire.
* Femeia are memoria vântului: te zgâlție din rădăcini! Costel Zăgan