Costel Zăgan redus la esență.
Analfabeții n-au nici mamă, nici tată: au doar imaginația ruptă-n fund!
Costel Zăgan
Ironia mea? Ironia sorții.
Cam multă ceață între noi, dragoste!
Din invidie, unii îmi ling și urmele: nesătuii!
La prostii, nimeni nu mă-ntrece: nici măcar Erasmus din Rotterdam!
Când tac, Doamne, ce dreptate am!
Puțini cititori, mulți analfabeți.
Un pas istoric, o tăcere lirică.
Intri în Marea Neagră ca într-o femeie îndrăgostită: chiuind!
Singurul pepetuum mobile din Univers.
Uneori, fericirea are numele unei cărți. COSTEL ZĂGAN