Costel Zăgan redus la esență.
Poezia-i ca Fata Morgana: se vede dincolo de soarele de nisip.
Costel Zăgan
Poezia face diferența dintre noi și animale.
Oameni fără trup? Dar ce te faci cu cei fără suflet?
Costel Zăgan, Inventeme
Întotdeauna, cartea face diferența.
Dacă vrei să ai dreptate, nu trebuie să ştie nimeni.
Nu te uita în sus, când sapi groapa altuia!
Poezia rafinează totul: și viața, și moartea.
Durerea-i conținutul, iar formă poezia. Sau urletul.
Și când șchioapătă, poezia zboară.
Destinul seamănă cu un ceas.
Tristețea lui Bacovia este foarte generoasă.
Înainte de-a visa, îmi pun centura de siguranță: zadarnic!
Fiecare cuvânt e o rugăciune, Doamne!
Ce-am visat în copilărie, Dumnezeu a depășit: (de)mult!
Mă bucur când pouă, de parcă aș fi Bacovia!
Ploaia scrie cu mîinile mele înlăcrimate.
De câte ori plouă, Bacovia mă invită să admir lumea din Lacustră.
Este greu să fii generos, mai ales când poți.
Dar sunt și cărți pe care le citești cu creionul în mână și mintea dată la maximum.
Biblioteca, paradoxala peșteră a singurătății, este locul unde-ți poți (re)întâlni instinctul.
Biblioteca: altar, nu închisoare a cărților ar trebui să fie!
Se deschide şcoala: carte la dispoziţia copilăriei.
Şcoala este locul unde copilăria se termină în fiecare zi.
Numai bucuria-i stingheră, necazurile vin la pachet.
Poetul nu face parte din trusa lirică de prim-ajutor?
Ești medicament pentru rana zilei, dragoste!
Încep să mă descifrez: dincolo de infinit.
Omul e un fluviu care se varsă în lume.
Cum apare femeia, și îngerii se complică.
Uneori, fericirea are numele unei cărți. COSTEL ZĂGAN
Costel Zăgan